| 1.
|
DISTINCT'IV, -Ă, distinctivi, -e, adj. Care caracterizează un lucru în mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, diferă de altul; care serveste pentru recunoastere; caracteristic. - Din fr. distinctif.
Sursă
: DEX'98
(52273)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
DISTINCT'IV adj. v. caracteristic. Sursă
: Sinonime
( 182021)
- siveco |
| |
| 3.
|
distinct'iv adj. m. (sil. -tinc-), pl. distinct'ivi; f. sg. distinct'ivă, pl. distinct'ive
Sursă
: DOR
(241276)
- siveco |
| |
| 4.
|
DISTINCT'IV ~ă (~i, ~e) (despre semne, trăsături) Care distinge; caracteristic; tipic; propriu; specific. /<fr. distinctif
Sursă
: NODEX
(332457)
- siveco |
| |
|
|